Evolutions with global impact(2) Is "our ugly war" the most important global issue today? | publicatii - Politica La Est
_106986691_mediaitem106986690.jpg

Evolutions with global impact(2) Is "our ugly war" the most important global issue today?

Iunie 2019: evolutii de impact global -2
Este “ our ugly war” cea mai importanta chestiune globala azi ?
 
                                                               Mihail E. Ionescu
 
         Prin implicatiile pentru viitorul pe termen lung ( 15-20 de ani ) poate ca evenimentul cel mai important al lunii iunie 2019 a fost escalada catre un razboi SUA-Iran, inca neterminata.
         Filele anterioare ale acestui déjà voluminos dosar istoric sunt cunoscute in buna parte. Cand expertii refera la contenciosul Iran- SUA , ei nu uita radacinile lui: lovitura de stat din Iran instrumentata de CIA la inceputul anilor ’50; revolutia teocratica iraniana si doborarea sahului , fiind instalat actualul regim in 1979; incercuirea( 28 mai-1 iunie 2019)  ambasadei americane la Teheran de catre militanti islamici in noiembrie 1979 si tinerea a cateva zeci de americani ostatici pentru 444 de zile, militantismul shiit promovat cu inststenta global, etc . Instalarea regimul teocratic la Teheran si expansionismul acestei forme religioase fundamentaliste  a generat un nou pachet de situatii istorice in care cei doi protagonisti s-au gasit pe pozitii opuse ( pentru  a da un exemplu trebuie citata situatia dezvoltata dupa invazia Irakului in martie 2003, cand militiile Shiite irakiene , sponsorizate de Teheran,  au fost extrem de active in insurgenta anti-americana). Pericolul ca Iranul sa se doteze cu arma atomica a mobilizat comunitatea internationala, rezultatul fiind incheierea in iulie 2015 a unui acord nuclear intre ‘ cei sase’  ( cinci membri ai Consiliului de Securitate al ONU plus Germania ) si Iran, prin care acesta din urma isi lua obligatia- in schimbul ridicarii sanctiunilor economico-financiare sa limiteze programul de imbogatire a uraniului la limite controlabile, admitand si inspectii la fata locului.
         Acordul incheiat atunci nu a fost insa lipsit de adversari puternici. In regiunea Mideast, Arabia Saudita, dar si Israelul au fost critici constanti ai tratatului , fiecare din motive diferite. In cazul Israelului,ostilitatea Teheranului fata de existenta sa statala si deopotriva incercarea iraniana de a dobandi un rol de hegemon regional , construind o semiluna de ‘proxies’ care sa-l faca present pana la Marea Mediterana-, iar in cazul Arabiei Saudite pana la Marea Rosie- a tensionat ani in sir situatia de securitate din Orientul Mijlociu. Ambele state sunt insa in inclestare militara cu  organizatii ‘proxies’ ale Iranului  in statele invecinate- Hezbollah in Liban si Siria  in cazul Israelului,  formatiunile de luptatori  houthi in Yemen in cel al Arabiei Saudite.    Rolul activ jucat de Iran in razboiul civil din Siria, sprijinind pe  Bashar Assad este o demonstratie elocventa a activismului geopolitic al Iranului , scopurile acestuia fiind citite in versiuni diferite de jucatorii politici regionali si , in functie de naratiunile acestora , creionandu-se un ghem de contradictii greu de definit si gestionat.
         Acesta este si cazul naratiunii proprii a presedintelui Donald Trump, devenita politica a administratiei in relatia cu Iranul, care difera de cea a precdentei administratii  Barack Obama, dar si fata de cea a UE. Inca din campania prezidentiala din 2016, Trump a  anuntat ca, ales presedinte ,  va iesi din acordul nuclear cu Iranul  ( cunoscut sub acronimul JCPOA- Joint Comprehensive Plan of Action), iar intre primele sale actiuni a fost tocmai acest fapt, la care se adauga si alte initiative ale Casei Albe , care au tins sa creeze o alta infatisare tabloului de securitate din Orientul Mijlociu. Pronuntand ca Iranul este cel mai mare sponsor al terorismului mondial, declarand foarte recent Garzile revolutionare islamice – structura statala iraniana, active nu doar in Siria- ca organizatie terorista, deopotriva intarind sanctiunile impotriva Teheranului o data cu retragerea din JPOAC ( 2018 ) , Trump a initiat o alta axa strategica in Mideast. Deplasarea de la preeminenta conflictului arabo-israelian in chestiunea Palestinei catre opozitia in crestere intre statele sunnite si shiite , inceputa acum maibine de un deceniu a fost consolidate si chiar finalizata intr-o mare actiune diplomatica a lui Trump in primul sau an la Casa Alba. Acestei tabere careia apartine SUA  apartin statele arabe din Golf si Arabia Saudita, iar Israelul este considerabil de atasat  orientarii Casei Albe , astfel incat s-a format o puternica  alianta anti-Iran, realizandu-se izolarea lui regionala ( mai putin Siria ),  Teheranul fiind somat de D. Trump sa renegocieze JPOAC , alternativa fiind inasprirea sanctiunilor economice si financiare  sau razboiul.
         Iata , in propriile cuvinte scrise pe contul sau de twitter, naratiunea D. Trump a crizei din iunie 2019 din Golful Persic:
@realDonaldTrump
President Obama made a desperate and terrible deal with Iran - Gave them 150 Billion Dollars plus I.8 Billion Dollars in CASH! Iran was in big trouble and he bailed them out. Gave them a free path to Nuclear Weapons, and SOON. Instead of saying thank you, Iran yelled.....
6:03 AM - 21 Jun 2019
Bottom of Form
....Death to America. I terminated deal, which was not even ratified by Congress, and imposed strong sanctions. They are a much weakened nation today than at the beginning of my Presidency, when they were causing major problems throughout the Middle East. Now they are Bust!....
 @realDonaldTrump Jun 21
....On Monday they shot down an unmanned drone flying in International Waters. We were cocked & loaded to retaliate last night on 3 different sights when I asked, how many will die. 150 people, sir, was the answer from a General. 10 minutes before the strike I stopped it, not....
@realDonaldTrump  Jun 21
....proportionate to shooting down an unmanned drone. I am in no hurry, our Military is rebuilt, new, and ready to go, by far the best in the world. Sanctions are biting & more added last night. Iran can NEVER have Nuclear Weapons, not against the USA, and not against the WORLD!
(https://twitter.com/realDonaldTrump/status/1142055375186907136  )
 
         Acestei naratiuni americane oficiale i se opune, asa cum am mentionat o alta naratiune, autorii careia sunt ceilalti semnatari ai acordului din 2015. Potrivit acesteia,Iranul respecta integral termenii acordului , care interzic pentru un numar de ani constructia armei nucleare de catre Teheran. Iata , in forma grafica, la ce s-a obligat Iranul prin acest acord ( de mentionat ca Teheranul si-a luat obligatia de a permite inspectii internationale referitor la modalitatile de implementare a termenilor acordului ):
 
Map showing sites associated with Iran's nuclear programme
              Cu deosebire europenii au fost solidari in a accentua ca iesirea SUA din acord este o greseala, iar instalarea unor sanctiuni tot mai dure de catre Washington- inclusiv asupra companiilor statelor aliate care continua sa faca afaceri cu Teheranul- va duce la inrautatirea  grava a situatiei internationale, va izola Iranul si ar putea sa-l impinge la masuri extreme.  UE, precum si Rusia si China,  au anuntat ca vor continua sa faca afaceri cu Iranul, in acest sens UE incercand sa constituie un sistem propriu de plata , care sa evite pe cel international controlat de trezoreria americana ( SWIFT ) , utilizarea caruia ar fi atras sanctiuni asupra companiilor europene . In pofida avertismentelor americane , UE a anuntat utilizarea acestui sistem propriu  – in locul celui controlat de americani -  numit INSTEX (Instrument in Support of Trade Exchanges  ), ceea denota o grava lipsa de cooperare intre cele doua tarmuri ale Atlanticului, aliate in NATO, intr-un dosar de inalta semnificatie pentru tabloul de securitate global. Sistemul INSTEX a fost anuntat cu ocazia reuniunii G-20 de la Osaka.
         Aceste evolutii de natura financiara  creioneaza un trend substantial pe scena politica si de securitate globala, consolidand o ofensiva puternica impotriva rolului dolarului de moneda de rezerva internationala, incetatenit o dat cu renuntarea la rolul aurului in acest domeniu la inceputul anilor ’70. Rusia si China isi perfectioneaza  sisteme financiare separate  pentru a asigura propriul comert international in afara controlului ( si sanctiunilor conforme politicii Washingtonului  ) american . Pe potriva instalarii ferme in sistemul international a politicii de  mare putere si adancirii competitiei/contradictiilor intre actorii majori sistemici, domeniul economico-financiar nu este defel scutit de consecinte. Fenomenul globalizarii , aflat in plin avant la inceputul mileniului trei inregistreaza  din acest punct de vedere un impact negative, amenintat fiind cu stagnare si chiar regres
         Presa internationala a insistat pe larg asupra motivelor care l-au determinat pe Trum sa sisteze implementarea unei operatii militare déjà decise la 20 iunie impotriva unor obiective din Iran. Pentru buna parte din presa internationala decizia luata de presedintele american a fost determinata de faptul ca doborarea unei drone fara pilot nu echivaleaza o reactie de forta  care sa produca circa 150 de pierderi umane de partea iraniana; deopotriva ca Trump a ramas fidel orientarii sale strategice asumate in campania prezidentiala, anume sa sfarseasca razboaiele in care SUA se afla angajata ( Irak, Afganistan, Siria ) sis a nu mai initieze altele ( Iran ). Cu alte cuvinte, referitor la aceasta din urma explicatie ,Trump a reusit sa se distanteze de “ ulii” aflati in propria administratie ( sunt citati John Bolton,  responsabil cu securitatea nationala la Casa Alba, precum si Mike Pompeo, secretarul Departamentului de Stat  ) si sa pastreze orientarea asumata de a aduce trupele americane acasa din zonele de razboi. Ziarul “ Wall Street Journal ” scria la 23 iunie ca “In private conversations Friday, Mr. Trump reveled in his judgment, certain about his decision to call off the attacks while speaking of his administration as if removed from the center of it.’ These people want to push us into a war, and it’s so disgusting,’  Mr. Trump told one confidant about his own inner circle of advisers. ‘We don’t need any more wars’.”[1] Acelasi articol arata ca nu a existat o unanimitate de pareri in cadrul ‘ consiliului de razboi’ American care l-a facut pe D. Trump sa renunte la decizia initiala: “Military officials have long said they don’t seek a conflict with Iran./ our bolds/  They were concerned about casualties and about ensuring any strike option was proportional, but they also worried about an Iranian response. The U.S. military’s presence in the region has been reduced over the years and no one wanted to stumble into a conflict with the military operating with reduced capabilities, a number of officials said. Mr. Pompeo was supportive of strikes at the breakfast, but also more understanding of the reluctance that others perceived coming from the Defense Department, administration and White House officials. Vice President Mike Pence supported the strikes in a national-security meeting later that morning, then supported the president’s decision to halt them, according to these officials.” [2]
         In Israel, cotidianul Haaretz, intr-un articol de opinie , considera ca decizia lui Trump se motiveaza in cu totul altceva decat ‘grija’ fata de pierderile iraniene sau un ‘ bluff’. Potrivit acestei opinii : “ The U.S. administration has a vision and aspirations vis-à-vis Iran, but it lacks a strategy to bring them about. The sanctions that Trump has imposed are among the harshest that the country has known, but eight months after being put in place, they still haven’t made Iran succumb./…/But what’s lacking is information or an estimate on how long Iran can survive under such harsh conditions.Iraq under Saddam Hussein continued to function for more than a decade under a sanctions regime that was harsher than that currently imposed on Iran, and Saddam’s regime was ultimately only defeated on the battlefield. There is no proof that the Iranian regime will act any differently, but the Trump administration has presented no practical strategy for a situation in which Iran sticks to its policy and refuses to negotiate a new nuclear agreement. Is the United States prepared to resort to all-out war to bring down the Iranian regime?[3]  Asadar, SUA nu au o strategie pentru un razboi cu Iranul si , implicit , decidentii sunt nehotarati de a recurge la un razboi generalizat impotriva Iranului ( or nu au fortele disponibile momentan pentru aceasta decizie ).
              Din Washington, ambasadorul UK in SUA, Sir Kim Darrosh, a transmis la Londra, potrivit unor documente confidentiale recent publicate de presa britanica, „details of highly sensitive negotiations over efforts to curb Iran's nuclear weapons programme, as well as the disarray surrounding the President's handling of recent attacks on oil tankers in the Strait of Hormuz.” Intre aceste detalii, interesante sunt cele cuprinse intr-un memorandum trimis de ambasadorul britanic la Washington la 22 iunie 2019  referind  , potrivit ziarului “Daily Mail” , la   politica “'incoherent, chaotic” a SUA fata de Iran si ca  “ 'Its unlikely that US policy on Iran is going to become more coherent any time soon. This is a divided Administration' ”. In acelasi document , ambasadorul britanic- care are contacte profesionale  in numeroase cercuri influente din Washington – exprima indoieli privind sistarea operatiei militare  in versiunea Trump  si adauga ca „It's more likely that he was never fully on board and that he was worried about how this apparent reversal of his 2016 campaign promises would look come 2020” , adica la viitoarele alegeri prezidentiale din SUA .[4]
         O cu totul alta viziune asupra acestui recent episod al relatiilor SUA-Iran  are Robert Kaplan,un cunoscut analist al impactului geografiei asupra politicii international actuale  .  El este autorul cartii “The Revenge of Geography: What the Map Tells Us About Coming Conflicts and the Battle Against Fate”,  aparuta in 2013 si devenita rapid un best-sellerWHAT THE MAP TELLS US ABOUT COMING CONFLICTS AND THE BATTLE AGAINST . Cartea a  reabilitat, dupa o lunga neglijare ( de cateva decenii ) , importanta si realismul  identificarii  influentei geografice asupra dezvoltarilor politice pe durata lunga , obisnuinta pierduta o vreme in beneficiul evaluarii fortei economice etalate sistemic de catre state. In viziunea sa- pe care o impartasim integral- Iranul este o piesa vitala in procesul déjà inceput si care a atins un stadiu inaintat de constructie a unei Eurasii traditionale  ( buna parte a ‘world island’, cu centrul in ‘heartland’ in viziunea lui Mackinder )  centrate pe marea strategie a Chinei “ One Belt One Road”- OBOR. “ Iran- spune Kaplan-  is at the very center of 21st-century geopolitics. It dominates Central Asian trade routes and sits at the hydrocarbon nexus of the Indian Ocean, with a coastline of over 1,500 miles stretching from Iraq to Pakistan. Iran is the key to China’s plans, just as China’s plans are key to Eurasia’s destiny.[5] Iar pentru SUA , evalueaza Kaplan, acest proces este de neoprit, in afara unui mix de politici care sa stinghereasca strategia chineza si s-o intarzie: “The Chinese vision for Iran to be a hub for its Belt and Road Initiative is something the United States is simply not going to change. A better approach is a suite of economic pressures, targeted cyber attacks and resumed negotiations — combined with loud, persistent calls for increased freedoms in Iran and the other participants in the initiative, as a way to undermine China’s position/…/ The Americans are obsessed with the Persian Gulf as a small, distinct region; the Chinese see the larger, more fluid geographical picture. ” .[6] Cu alte cuvinte, SUA nu se poate impotrivi tendintei de coagulare a Eurasiei in viziunea strategica  déjà in curs de implementare  a Beijingului. Viziunea SUA asupra procesului in curs in Eurasia este, potrivit lui Kaplan, una “mioapa”, de neintelegere a complexitatii procesului curs. Intr-o lume globalizata, geografia tinde sa formateze mari arii intercontinentale de complementaritate  , care sunt ingaduite de fagase rapide  de circulatie a marfurilor si oamenilor, dar deopotriva si de factori favorizanti ce tin de securitate si aparare.
         Iata explicatia intemeiata pe ‘ revansa geografiei’ a actualului ‘joc geopolitic” din zona Golfului Persic, furnizata scurt de Kaplan: “ The Gulf of Oman remains a focus of the Belt and Road Initiative, as do, to a lesser extent, other energy-rich points along the Indian Ocean. The aim is to get oil and gas transported directly by pipeline north into China, since the Strait of Malacca, which runs between Malaysia and Indonesia and upon which China currently depends for much of its imported oil, is, like the Strait of Hormuz, too narrow for comfort. Again, it is all about geography. It isn’t only China that is central to the Persian Gulf region. The Indians and Iranians are competing with China and Pakistan to unite the Gulf of Oman with the Eurasian interior, in the hope of linking southeastern Iran with energy-rich Central Asia. It is unclear which effort will succeed — the Chinese-Pakistani one, the Indian-Iranian one, or both. In any case, the United States is simply not in this game. /our bolds/” [7]
         Asadar, planificatorii Pentagonului au reusit sa demonstreze lui Trump-de aceea acesta probabil ca a avut cuvinte de lauda la adresa generalilor, care l-ar fi convins sa sisteze actiunea militara ordonata impotriva Iranului la sfatul ‘uliilor” administratiei sale- ca implicarea intr-un razboi in Golf  este un pas prea riscant pentru statura globala actuala  a SUA. De altfel, acesti planificatori au sesizat demult aceasta ‘ revansa’   a geografiei si, printre altele,  au lansat , cu ocazia reuniunii traditionale de securitate de la Singapore, ‘Shangri La’( 28 mai-1 iunie 2019), strategia pentru India- Pacific , spatiul devenit pentru Washington prima prioritate. Iata primele doua paragrafe ale introducerii facute de Secretarul Apararii al SUA in exercitiu acestui important document strategic al Pentagonului, dat publicitatii la 1 iunie 2019: “The Indo-Pacific is the Department of Defense’s priority theater. The United States is a Pacific nation; we are linked to our Indo-Pacific neighbors through unbreakable bonds of shared history, culture, commerce, and values. We have an enduring commitment to uphold a free and open IndoPacific in which all nations, large and small, are secure in their sovereignty and able to pursue economic growth consistent with accepted international rules, norms, and principles of fair competition. The continuity of our shared strategic vision is uninterrupted despite an increasingly complex security environment. Inter-state strategic competition, defined by geopolitical rivalry between free and repressive world order visions, is the primary concern for U.S. national security. In particular, the People’s Republic of China, under the leadership of the Chinese Communist Party, seeks to reorder the region to its advantage by leveraging military modernization, influence operations, and predatory economics to coerce other nations.”/our bolds/[8].
          Ar fi fost prea mult si extrem de dificil de gestionat o criza  de extrema gravitate cu Iranul, daca nu chiar un adevarat razboi cu aceasta tara, o data ce erau déjà pregatite dosarele fierbinti pentru a fi discutate de presedintele D. Trump la reuniunea G-20 de la Osaka, care va incepe la numai o saptamana de la episodul mai sus detaliat. Intre ele, la loc de frunte s-a situat bilaterala Trump-Xi Jinpin pentru a identifica o solutie actualului razboi tarifar cu China, iar intalnirea cu liderul rus Vladimir Putin era deopotriva foarte importanta in perspective evolutiilor rapide de pe tabla de putere a Eurasiei. Pentru a nu mai mentiona faptul ca , intre dosarele importante, se afla si cel nord-coreean, unde lucrurile trebuiau miscate din loc dupa reuniunea de la Singapore a lui Trump  cu liderul de la Pyongyang  terminata abrupt si neconclusiv.
Este insa o intrebare daca reuniunea de la Osaka a G-20 a avut rolul determinant in decizia finala a presedintelui Trump de a sista operatia militara déjà ordonata  impotriva Iranului la 21 iunie 2019 . 
        
5 iulie 2019
 
 
[1] Michael C. Bender, Gordon Lugold, Trump Bucked National-Security Aides on Proposed Iran Attack, June 24, 2019 -https://www.wsj.com/articles/trump-bucked-national-security-aides-on-proposed-iran-attack-11561248602
 
 
 
[2] Ibidem- unul dintre numeroasele comentarii la acest articol , arata: “  Trump created this situation by unilaterally pulling out of the nuclear deal instead of working with our allies to get Iran to moderate their behavior.  By launching an economic war against Iran and engaging in bellicose and threatening rhetoric, Trump has all but guaranteed that the Iranian regime doesn't have the political latitude to negotiate for fear of being viewed a capitulating to the US.  He also guaranteed that our allies won't support us.  Iran is going to become increasingly hostile.  Then what? The American people aren't going to support spending trillions of dollars and spilling the blood of tens of thousands of Americans on yet another war in the Middle East, this time against a country x3 the size of Iraq.At least he listened to the military instead of the incompetent war mongers Bolton and Pompeo.”
[3] Zvi Bar'el , Something Stopped Trump From Striking Iran, and It Wasn't 150 Lives   , “ Haaretz”  24.06.2019-https://www.haaretz.com/middle-east-news/.premium-something-stopped-trump-from-striking-iran-and-it-wasn-t-150-lives-1.7402428
[5] Robert D. Kaplan, This Isn’t About Iran. It’s About China. Whether or not Trump realizes it, the current standoff in the Middle East is about something much bigger than the Gulf., in ” The  New York Times”, June 26, 2019-https://www.nytimes.com/2019/06/26/opinion/trump-iran-china.html
 
[6] Ibidem
[7] Ibidem

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.