Evolutions with global impact(3) Is "our ugly war" the most important global issue today? | publicatii - Politica La Est
theresa-may-resigns-boris-johnson-1131554.jpg

Evolutions with global impact(3) Is "our ugly war" the most important global issue today?

Iunie 2019: evolutii de impact global -3
 
     Este “ our ugly war” cea mai importanta chestiune globala azi ?
 
                                                               Mihail E. Ionescu
 
 
         Brexit. Luna iunie 2019 a consemnat,  in ce priveste Brexit , evolutii poate decisive. Refer astfel  la decizia Theresei May de a demisiona, ujrmare a unie intreite respingeri parlamentare a deal-lui incheiat de ea cu UE, deschizandu-se astfel succesiunea postului de premier, atarnand de orientarea/optiunea  membrilor Partidului Conservator ( circa 160 000 de membri fata de zecile de milioane care iau parte la alegerile parlamentare periodice ) . S-au detasat in preferintele electorilor conservatori doua personalitati: Boris Johnson, cunoscut Brexiteer, dar cu vechi state de orientare  anti- continentala , de pe vremea cand era jurnalist acreditat   la  Bruxelles pentru a referi la chestiunile UE pentru mari cotidiene britanice; celalalt , Jeremy Hunt, fost si el membru al cabinetului May ca ministru de Externe , dar diferit de concurent prin viziune realista si convingeri democratice respectabile ( asadar, cu opinii ferme, nu imprumutate sau influentate de personalitati puternice, gen presedintele american Trump ).
Dar aceasta competitie pentru 10 Downing Street  a fost , dintr-un punct de vedere , de bun augur, pentru ca a dezvaluit cat de mult s-au schimbat in ultimii doi ani-practic de la referendumul din iunie 2016 - stratificarile politice nationale britanice  si orientarile partidului de guvernamant. Unele indicatii evidente sociologic  sunt pur si simplu uluitoare si evidentiaza ca establishment-ul politic britanic s-a schimbat enorm si merita sa ne intrebam daca acest lucru este datorat Brexit-ului sau este rezultanta unor evolutii care tin de era actuala digitala a instantanteneitatii informatiei si a participarii umane  ubicuee la difuzarea si producerea ei, dar si efectelor globalizarii si strapungerilor tehnologice. Pentru ca nu este putin lucru sa vezi ca patimi politice , care nu mai departe de o generatie in urma paleau in fata unor imperative de categoric interes national- coeziunea  national-etnica  sau intangibilitatea granitelor proprii, pentru a cita cele mai importante- incat devine  legitim  sa te intrebi unde suntem si ce mai conteza azi in politica ( inclusive cea consistent, la nivelul marilor puteri ) . Iata , prezentate integral rezultatele unui sondaj de opinie la jumatatea lunii iunie 2019 in randurile membrilor Partidului Conservator din UK si raspunsurile majoritare inmarmuritoare ale acestora la intrebari bine tintite:

         Asadar, pentru a face mai explicit graficul de mai sus, sa oferim  amanunte de interpretare. Daca integritatea UK ar fi amenintata- cum ar fi parasirea uniunii , dupa mai bine de 300 de ani, de catre Scotia- atunci 63 la suta dintre tory ar fi de accord cu acest lucru ca prêt al Brexitului implementat . In cazul ipotetic al parasirii UK de catre Irlanda de Nord, 59 la suta dintre tory ar prefer acest fapt indeplinirii Brexit. Iar culmea 54 la suta ar fi de acord cu disparitia propriului partid numai pentru ca Brexit sa aiba loc ( in subsidiar, distrugerea intervenita in economia britanica sau ascensiunea adversarului laburist la Downing Street 10 , in contrapartida cu realizarea Brexit, par glume ).  Sau , potrivit unui analist britanic, care interpreteaza graficul de mai sus si rezuma rezultatele sondajului pe acest compartiment: “So dedicated to accomplishing Brexit are Tory members that a majority (54%) would be willing to countenance the destruction of their own party if necessary. Only a third (36%) put the party’s preservation above steering Britain out of the EU.Party members are also willing to sacrifice another fundamental tenet of Conservative belief in order to bring about Brexit: unionism. Asked whether they would rather avert Brexit if it would lead to Scotland or Northern Ireland breaking away from the UK, respectively 63% and 59% of party members would be willing to pay for Brexit with the breakup of the United Kingdom.” [1]
         Dar nu sunt singurele rezultate surprinzatoare ale acestui sondaj de “ iunie 2019”  in UK  si decisiv orientative pentru alegerea noului premier britanic prin consultarea membrilor unui partid care, mai degraba ar sacrifica integritatea UK si chiar existenta sa seculara ca partid politic doar pentru ca Brexit sa fie implementat. Iata un alt grafic:
 

         Asadar, daca UK paraseste UE fara un ‘ deal’ , in acest caz 44 la suta dintre tory considera ca se va asigura perpetuarea partidului la conducerea  UK la viitoarele alegeri ( ceea ce probabil l-a facut pe Boris Johnson sa se angajeze ferm ca la 31 octombrie 2019 tara va parasi continentul fara deal ( aducandu-i conducerea in competitia cu J. Hunt ). In cazul in care se ajunge la o intelegere cu UE pentru Brexit atunci sansele castigarii viitoarelor alegeri sunt considerate valide de o proportie mai mare dintre tory . Daca Brexit nu se va implementa si UK va ramane in UE, atunci sub trei la suta dintre tory considera ca exista sansa mentinerii la putere a partidului in alegerile viitoare, precum si cele ( cateva )  ulterioare .
         Iar un alt grafic arata ce gandesc despre adversarii lor politici membrii Partidului Conservator:

 
        
         Reiese asadar ca nu Labour Party este principalul adversar pentru conservatori  , ci Brexit Party ( lider : Nigel Farage si  alcatuit de un amestec de tory nemultumiti si de Brexiteeri fanatici din tot spectrul politic ).
         Inainte de  final , citam opinia sursei citate mai sus in privinta rezultatelor acestui sondaj. Este o masiva transformare a establishment-ului britanic determinata de chestiunea Brexit in ultimii doi ani, motivatia caruia trebuie identificata , pentru ca actuala situatie ar fi fost de negandit pana de curand: “And so it is that the seismic upheaval that Brexit has had on British politics has brought about a situation that would have been unthinkable in years gone by. Approaching half (46%) of Conservative members would be happy to see Nigel Farage, a man who would otherwise be considered their most dangerous political foe, take over the reins of their party. This includes a majority (56%) of those members who voted to leave the EU in 2016.” [2]
         Fostul premier al Suediei, Carl Bildt, a interpretat rezultatele sondajului prezentat astfel:
 @carlbildt
Virulent old English nationalism is evidently driving the anti-European fervor of the UK Conservative party. Even prepared to ditch Scotland and Northern Ireland. 18 Jun, 2019”[3]
 
         Este de mentionat un fenomen cu care va trebui sa ne obisnuim in anii care urmeaza. Brexit-ul a vatamat serios relatia UK cu UE, cu batranul continent in  general. Daca UK a pronuntat Brexit in cautarea unei suveranitati pierdute in favoarea Bruxelles-ului si birocratiei comunitare, nu este mai putin adevarat ca, istoric, Londra  a avut in ultimii trei sute de ani o orientare geopolitica singulara si –spus deschis, opusa unei unificari continentale. Elita britanica a fost educata sa inteleaga interesele proprii in functie de existenta pe continent a unei „normalitati” favorabile, inteleasa ca fiind un conglomerat benign de state , mari si mici, fara veleitati dominatoare nutrita de oricare dintre ele . De cate ori au aparut asemenea tendinte pe continent - aminteam in textele precedente de perioada napoleoniana si cele doua razboaie mondiale- UK a fost gata, cum spunea Churchill , sa se alieze si cu diavolul caruia sa-i dedice cuvinte favorabile, cum a facut liderul britanic fata de Rusia Sovietica , adversarul sau implacabil, dar devenita de laudat o data ce a intrand  razboi in 1941 cu Hitler ,  care urmarea hegemonia Europei,  a fost obiectiv aliata Londrei.

         Negocierile pentru Brexit –intinse pe doi ani si utilizandu-se strategii de o parte si de alta care tindeau sa aiba castig de cauza -au redesteptat amintiri trecute , nu tocmai favorabile si de o parte si de alta a Canalului, astfel ca in presa de pe continent  ( dcar si in UK ) au aparut articole care nu au facut altcedva decat sa turbure atmosfera.De pilda, chiar recent un editorial al cotidianului francez „Le Monde” se intitula  : Boris Johnson à la tête du Royaume-Uni ? Non merci !, iar in cuprins se puteau citi urmatoarele:”Acesta este omul care pretinde astăzi să preia carma pachebotului  Britania aflat  în primejdie. Rivalizând cu populismul de extrema dreapta al lui Nigel Farage, care prosperă pe fondul furiei determinat de impasul Brexit,  Boris Johnson, jură că, sub conducerea lui , țara va iesi  UE până la 31 octombrie, chiar și fără un acord cu Bruxelles. Catastrofa economică rezultată din ‚no deal’ nu îl sperie. Retorica sa sovină promite britanicului un viitor luminos și ‚global’ odată ce sunt eliberați din cătușele europene. Demagogia lui merge atât de departe încât amenință să nu plătească cele 39 de miliarde de euro pe care Regatul Unit se angajează să le plătească celor douăzeci și șapte pentru  bugetul curent multianual. O decizie cu consecințe incalculabile, deoarece ar afecta credibilitatea internațională a unei țări care susține că este campionul statului de drept. Pentru UE, accederea lui Johnson la putere la Londra ar echivala cu instalarea unui Trump la scara mica dincolo de  Canal pentru a sabota. Regatul Unit nu ar mai fi mulțumit să-și cultive ranchiuna europeană sau chiar să împiedice dezvoltarea UE. Ar deveni un principat ostil bazat pe dereglementarea socială, fiscală și de mediu. ‚Boris’ trebuie să nu mai fie văzut doar ca un bufon . Intrarea lui la  Downing Street 10 ar fi o calamitate pentru țara sa și pentru Europa.[4]

         Intr-un interviu pe care negociatorul sef pentru Brexit din partea UE, francezul Michel Barnier, l-a fuirnizat unei publicatii americane ,  a dat un raspuns clar de ce Bruxelles-ul  nu a putut accepta solicitarea britanica de a obtine iesirea imediata din piata comuna . Este explicatia principiala a dosarului contencios UE-UK in ce priveste Brexit, ceea ce a determinat si pericolul dezintegrarii statului britanic sau al reizbucnirii contradictiilor/tulburarilor/ violentelor din Irlanda de Nord sistate dupa Good Friday agreement:

         „/ Question/The British wanted us to agree to divide the famous four freedoms—free movement of people, goods, capital, and services—in what was often called cherry-picking. Why can the four freedoms not be divided? Technically, it would be possible, after all.
/Answer/ It’s a question of the fundamental reality of the single market, which is not a supermarket. Freedom of movement for goods, services, capital and, most importantly, freedom of movement for people are fundamental to the single market. The EU is not only an economic project; it’s also a political project. It’s also much more than a free-trade zone. The single market is a social, economic, and legal ecosystem, where, between twenty-eight countries, we have decided to live together, adopt the same standards and protection for consumers. Therefore, we cannot agree to cherry-picking.[5]
         Cand scriem aceste randuri inca nu s-a decis succesiunea premierului May la 10 Downing Street , dar Boris Johnson are cea dintai sansa. Mai mult decat atat, pe marginea aparitiei in presa britanica a telegramelor confidentiale gtransmise la Londra de ambasadorul UK la Washington, presedintele D. Trump , evident nemultumit de felul in care este descris  de catre acesta , a scris pe contul sau de twitter:
         “ @realDonaldTrump,   4:48 AM - 9 Jul 2019
The wacky Ambassador that the U.K. foisted upon the United States is not someone we are thrilled with, a very stupid guy. He should speak to his country, and Prime Minister May, about their failed Brexit negotiation, and not be upset with my criticism of how badly it was...
...handled. I told @theresa_may how to do that deal, but she went her own foolish way-was unable to get it done. A disaster! I don’t know the Ambassador but have been told he is a pompous fool. Tell him the USA now has the best Economy & Military anywhere in the World, by far... far.......and they are both only getting bigger, better and stronger.....Thank you, Mr. President!”[6]
         Asadar,aflam din sursa cea mai sigura ca  a existat o consultare Londra-Washington la nivelul sefilor de guvern in legatura cu negocierea Brexit, iar Theresa May nu a ascultat sfaturile venite de peste Atlantic. Mai trebuie spus ca nu doar cele mai sus reproduse de noi au fost spuse de presedintele Trump in legatura cu telegramele confidentiale britanice aparute  in presa , care furnizeaza  si alte amanunte privind viitorul unui  acord de liber schimb intre cele doua state sau pe cine prefera Casa Alba la 10 Downing Street .
         Un pronostic a ceea ce va insemna urmatoarele luni pentru procesul Brexit il ofera , pe un thread de 9 postari pe contul sau de twitter, vice- chair-ul la Chatham House, fost secretar permanent la UK Foreign Office:
  “@SimonFraser00 Jul 7
1/9: The debate on #Brexit isn’t moving forward. At best it’s going round in circles. Or regressing to the pre Chequers era. The public positions of both Johnson & Hunt on renegotiation by October are unrealistic & they must know it. A thread of thoughts on this. 2/9: Conventional wisdom now says no deal is growing more likely. I disagree. We’ve had a good look at no deal and decided not to go there. It’s a wasting political bogeyman... unless Parliament screws up badly, which it may, or the EU force the issue, which I still doubt. 3/9: Johnson will try smoke & mirrors on the backstop & tweaks on the future relationship to squeak a revised deal through in October. He has a chance, but I doubt it will work. If it doesn’t, another A50 extension is likely, linked to either an election or 2nd referendum. 4/9: As Conservatives rally to the siren call of a “do or die” #Brexit Labour will move toward Remain. Heading for an election, the two main parties have a common interest in squeezing others out by taking clear opposing positions on the big issue. 5/9: The chances of an eventual no #Brexit are rising. Because it is daily more obvious that Brexit is impossible to deliver in a way that does not inflict great, unnecessary harm. Most politicians know this, but are reluctant to say it and are playing for time. 6/9: Sadly we’ve no good options. Literally the only way to stop years’ more #Brexit debilitation is a democratic choice to remain. But even then, “we’re staying because after 3 years trying we didn’t manage to leave” isn’t a good look.. just the least bad outcome. 7/9: If a withdrawal deal was approved we would face a phase 2 negotiation of immense complexity over several years. It would need a different, more inclusive negotiating style. I think Civil servants understand this, but I’m not yet sure politicians do. 8/9: The phase 2 work would require a sustained cross government effort. Driven from the centre & involving many departments. Collective political leadership, systematic coordination, broad teams, involving Devolved Administrations & engaging business & civil society. 9/9: If, against my expectation, there was a no deal #Brexit, that would be far worse. We would plunge into a damage limitation crisis and spend years, with no transition, trying to salvage what we could from the wreckage before we could shape the future.”[7]
 
         Asadar, sunt sanse mai mari pentru un ‚no-Brexit’ datorita efectelor negative realizate de multi  politicieni, sau un deal care va provoca mari daune si va fi o ondelungata perioada de tranzitie, sau ‚no-deal’ , care este sceanriul cel mai rau posibil. Asa cum mentioneaza cel ales de noi pentru a arata ce urmeaza pe masura expertizei sale indelungate : „Sadly we’ve no good options. Literally the only way to stop years’ more #Brexit debilitation is a democratic choice to remain”.
Adica, un nou referendum.
 
Bucuresti, 11 iulie 2019

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
[1] https://yougov.co.uk/topics/politics/articles-reports/2019/06/18/most-conservative-members-would-see-party destroye?utm_source=twitter&utm_medium=website_article&utm_campaign=conservative_members_june_2019_mindset- se mentioneaza de acelasi analist ca “Even outside the issue of Brexit, it is notable that a sizeable minority of members of what is officially called the Conservative and Unionist Party would be happy to see the United Kingdom broken up. As many as a quarter (26%) of party members would be happy to see Scotland split from the UK, while a further 20% would be happy to let Northern Ireland go.”
 
[2] Ibidem
[4]Le Monde”, 12 Juin, 2019- https://www.lemonde.fr/idees/article/2019/06/12/boris-johnson-a-la-tete-du-royaume-uni-non-merci_5475124_3232.html -„ C’est cet homme-là qui prétend aujourd’hui prendre la barre du paquebot Britannia en détresse. Rivalisant de populisme avec l’extrême droite de Nigel Farage, qui prospère sur la colère suscitée par l’impasse du Brexit, Boris Johnson jure qu’avec lui le pays sera sorti de l’UE d’ici au 31 octobre, même sans accord avec Bruxelles. La catastrophe économique consécutive à un « no deal » ne lui fait pas peur. Sa rhétorique chauvine promet aux Britanniques un avenir radieux et « mondial » une fois qu’ils seront délivrés du carcan européen.Sa démagogie va jusqu’à menacer de ne pas acquitter les 39 milliards d’euros que le Royaume-Uni s’est engagé de verser aux Vingt-Sept dans le cadre du budget pluriannuel en cours. Une décision aux conséquences incalculables, puisqu’elle entacherait la crédibilité internationale d’un pays qui se veut le champion de la primauté du droit. Pour l’UE, l’accession de M. Johnson au pouvoir à Londres équivaudrait à l’installation d’un Trump au petit pied outre-Manche se consacrant à la saboter. Le Royaume-Uni ne se contenterait plus de cultiver son malaise européen, voire d’entraver le développement de l’UE. Il deviendrait une principauté hostile fondée sur la déréglementation sociale, fiscale et environnementale. « Boris » doit cesser d’être vu seulement comme un bouffon. Son entrée au 10, Downing Sreet serait une calamité pour son pays et pour l’Europe.”
 
[5] Michał Matlak , ‘Nostalgia Serves No Purpose’: An Interview with Michel Barnier- in The New York Times Review of Books, May, 29, 2019 https://www.nybooks.com/daily/2019/05/29/nostalgia-serves-no-purpose-an-interview-with-michel-barnier/- In acelasi interviu, Barnier foloseste unul dintre argumentele fostului premier britanic, D. Cameron, referind la imperativul unitatii UE: “ Four countries among twenty-eight are now part of the Group of Eight (Britain, France, Italy, and Germany). In 2050, only Germany will be; the role of European countries will be much smaller. If we want to be at the table, to promote our values, to take part in negotiations, we have to remain together.”
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu