Cand presedintele Frantei, E. Macron, a utilizat de opt ori cuvantul “razboi” in alocutiunea sa de avertizare a natiunii ( 16 martie ) fata de pericolul grav al Covid -19 , multi s-au intrebat: cu cine suntem in razboi ? Desi Macron nominalizase repetat inamicul.
Decriptarea ‘metaforei’ lui Macron nu era defel dificila. Mai ales ca el folosise in alocutiunea sa si alte fraze cheie , care aduceau aminte de Primul Razboi Mondial. Un exemplu in acest sens, compararea personalului sistemului national sanitar actual cu militarii francezi ai Marelui Razboi, reluand exact cuvintele sefului Frantei de atunci, George Clemenceau fata de luptatorii din transee: “Ils ont des droits sur nous.”. Acest lucru a fost observat abia mai apoi, cand au avut loc reuniuni ale Consiliului European, iar Germania ( alaturi de Austria si Olanda, parca si Finlanda, ratacita intre ele, ) s-a opus mutualizarii pierderilor uriase provocate de actuala criza la nivelul UE ( 26 martie 2020 ). Adica, atunci cand UE se afla practic, in intregimea sa, in ‘razboi’
Cititi mai mult »
Dar in Europa altceva pare iminent pentru viitorul apropiat si tine de geopolitica . Aflat la stramtoare, continentul european ( mai précis UE ) a raspuns in ultimele doua saptamani in mod dezordonat asaltului Covid-19 , in primul rand prin inchiderea granitelor. Sub pretextul legal ca problematica securitatii medicale este de domeniul deciziei nationale, statele componente au recurs pe rand la inchiderea frontierelor. Chiar cele mai importante din organizatie, care ar fi trebuit sa fie pastratoare ale acestui principiu sacrosanct. Deplin explicabile ca reactie instinctiva de supravietuire comunitara, masurile ca atare sunt total stupide politic si au déjà repercusiuni. Simtindu-i slabiciunea , marii jucatori sistemici nu au ezitat sa ia masuri in propriul interes. Este adevarat ca la cererea statelor europene ( Serbia, Ungaria, Italia, Polonia , Croatia , etc. ) China a inceput sa trimita ajutoare consistente ( masti , ventilatoare, alt echipament sanitar ), iar primele zeci de tone de asemenea incarcaturi déjà au sosit déjà in unele state solicitante. Rusia a inceput acum cateva zile sa urmeze exemplul chinez.
Cititi mai mult »
Teza Rachman care a iritat – se pare- cel mai mult comentatorii a fost aceea care califica drept o performanta ceea ce a reusit China comunista sa realizeze in combaterea virusului : “But China did indeed confine some 60m people in Hubei province to their homes, while imposing movement controls on hundreds of millions more. And, for now, this seems to have worked. Nicholas Christakis, a Yale professor, expressed a widespread sentiment when praising China for ‘an astonishing achievement from a public health point of view’.”. Iar de aici, pentru acesti comentatori a califica pe Rachman un ‘ mole’ al Beijingului nu a fost decat un pas; la fel a fost si a socoti o asemenea concluzie ca afirmarea convingerii/ opiniei ca in acest fel se declara comunismul/autoritarismul ca fiind superior democratiei , mai mult ca in inclestarea geopolitica cu Occidentul , China trebuie déjà privita ca invingator.
Cititi mai mult »
Parcurgand comentariile dobandesti strania impresie ca cei mai multi cititori au inteles analiza Rachman nu atat ca o reformulare a propagandei chineze in ce priveste coronavirusul, asadar anuntand triumfator ca au castigat batalia si acum ajuta pe altii in nevoie. Ceea ce- se poate accepta speculatia facuta de Rachman – ca Beijingul a urmarit demonstrarea superioritatii propriului sistem politic. Nu mai este nevoie sa spunem cum trebuie si este definit acest sistem: anume communist, intemeiat pe trasaturi traditionale chineze ( aici sunt foarte multe nuante , care nu lipsesc, dintre cele principale , din comentariile la analiza Rachman) . Ci , asa cum vadesc cele mai multe comentarii, – este cvasi-inexplicabil cum s-a ajuns la aceasta interpretare – ca Rachman ar fi avansat teza ca avem de a face cu o schimbare a naratiunii care ar trebui sa fie proprie Occidentului, anume ca China deja a castigat hegemonia sistemica in dauna SUA.
Cititi mai mult »
Sunt, in continuare, uimit de faptul ca , daca atunci cand am inceput ‘reportajele din transee’ , am destinat unul dintre primele ca avand tematica consecintelor geopolitice ale Covid-19, am ajuns azi sa scriu despre o cu totul alta evolutie geopolitica decat aveam in gand initial.
Cititi mai mult »