Cand presedintele Frantei, E. Macron,  a utilizat de opt ori  cuvantul “razboi” in alocutiunea sa de avertizare a natiunii  ( 16 martie ) fata de pericolul grav al Covid -19 , multi  s-au intrebat:  cu cine suntem in razboi  ?  Desi Macron nominalizase repetat inamicul.
 Decriptarea ‘metaforei’  lui Macron  nu era defel dificila. Mai ales ca el folosise  in alocutiunea sa si alte fraze cheie , care aduceau aminte de Primul Razboi Mondial. Un exemplu in acest sens, compararea personalului sistemului national sanitar actual  cu militarii francezi ai  Marelui Razboi, reluand exact cuvintele sefului Frantei de atunci, George Clemenceau  fata de luptatorii  din transee: “Ils ont des droits sur nous.”. Acest lucru a fost observat abia mai apoi, cand au avut loc reuniuni ale Consiliului European, iar Germania ( alaturi de Austria si Olanda, parca si Finlanda, ratacita intre ele, ) s-a opus mutualizarii pierderilor uriase provocate de actuala criza la nivelul UE   ( 26 martie 2020 ). Adica, atunci cand UE se afla practic, in intregimea sa,  in ‘razboi’

Dar in Europa altceva pare iminent pentru viitorul apropiat  si tine de geopolitica . Aflat la stramtoare, continentul european ( mai précis UE ) a raspuns  in ultimele doua saptamani  in mod  dezordonat asaltului Covid-19 , in primul rand prin inchiderea granitelor. Sub pretextul legal ca problematica securitatii medicale este de domeniul deciziei nationale, statele componente au recurs pe rand la inchiderea frontierelor. Chiar cele mai importante din organizatie, care ar fi trebuit sa fie pastratoare ale acestui principiu sacrosanct.  Deplin explicabile ca reactie instinctiva  de supravietuire comunitara, masurile ca atare sunt total stupide politic si au déjà repercusiuni. Simtindu-i slabiciunea , marii jucatori sistemici nu au ezitat sa ia masuri in propriul interes.   Este adevarat ca la cererea statelor europene ( Serbia, Ungaria, Italia, Polonia , Croatia , etc.  ) China  a inceput sa trimita ajutoare consistente ( masti , ventilatoare, alt echipament sanitar ), iar primele zeci de tone de asemenea incarcaturi déjà au sosit déjà  in unele state solicitante. Rusia a inceput acum cateva zile sa urmeze exemplul chinez.

Teza Rachman care a iritat – se pare- cel mai mult comentatorii a fost aceea care califica drept o performanta ceea ce a reusit China comunista  sa realizeze in combaterea virusului : “But China did indeed confine some 60m people in Hubei province to their homes, while imposing movement controls on hundreds of millions more. And, for now, this seems to have worked. Nicholas Christakis, a Yale professor, expressed a widespread sentiment when praising China for ‘an astonishing achievement from a public health point of view’.”. Iar de aici, pentru acesti comentatori a califica pe Rachman un ‘ mole’ al Beijingului nu a fost decat un pas; la fel a fost si a socoti  o asemenea concluzie ca afirmarea convingerii/ opiniei   ca in acest fel se declara comunismul/autoritarismul ca fiind superior democratiei , mai mult ca in  inclestarea geopolitica cu Occidentul , China trebuie déjà privita ca invingator.

Parcurgand comentariile dobandesti strania impresie ca cei mai multi cititori au inteles analiza Rachman nu atat ca o reformulare a propagandei chineze in ce priveste coronavirusul,  asadar anuntand triumfator ca au castigat batalia si acum ajuta pe altii  in nevoie. Ceea ce- se poate accepta speculatia facuta de Rachman – ca  Beijingul a urmarit demonstrarea superioritatii propriului sistem politic. Nu mai este nevoie sa spunem cum trebuie si este definit acest sistem: anume communist, intemeiat pe trasaturi traditionale chineze ( aici sunt  foarte multe nuante , care nu lipsesc, dintre cele principale ,  din comentariile la analiza Rachman) . Ci , asa cum vadesc cele mai multe comentarii, – este cvasi-inexplicabil cum s-a ajuns la aceasta  interpretare – ca Rachman ar fi avansat teza ca  avem de a face cu o schimbare a naratiunii care ar trebui  sa fie proprie Occidentului, anume ca China deja a castigat hegemonia sistemica in dauna SUA.

Sunt, in continuare, uimit de faptul ca , daca atunci cand am inceput ‘reportajele din transee’ , am destinat unul dintre primele ca avand tematica consecintelor geopolitice ale Covid-19, am ajuns azi  sa scriu despre o cu totul alta evolutie geopolitica decat aveam in gand initial.